Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

"Biet trădător de ţară şi de neam,
Ascultă ce mi-i dat să-ţi prohodesc,
Vom fi din nou, aşa precum eram
Se va-mplini destinul Românesc."

Adrian Păunescu

Bookmark and Share

luni, 20 septembrie 2010

Joaca de-a presa

    Bun, cred că e cazul unor specificări. Asta înainte de a-mi da şi eu cu părerea, ca orice Român care e expert în politică şi, pe lângă asta, în încă o mie de lucruri.
Celor de nu mă cunosc - dar mă mai citesc - aş dori să le spun câteva lucruri care se leagă de "dezbaterea" de azi. Am terminat Filologia, Română-Franceză, făcut prim curs de Jurnalistică sub mâna lui "Moţu" Pittiş în 1994 la Costineşti - unde m-am şi apucat de fumat (în tren cu Dana Paul, fostă Bala), făcut altă şcoală de Jurnalistică în Statele Unite la Missouri School of Journalism - alături de Mircea Radu, Ciprian Bălţoiu şi mai sunt - mă lasă memoria.
    Oh, şi încă o paranteză. Sunt Român şi sunt mândru că sunt Român. Dacă americanii îşi scriu cu literă mare numele de popor, de limbă, nu văd vreun motiv pentru care noi n-am face aşa ceva. Nu suntem mai prejos decât ei şi de altfel decât niciun popor de pe lumea asta. Dacă se face atât tamtam cum scriem "ţigani" - rromi sau romi - şi unde se pune accentul şi de ce, cred că ne putem permite să ne scriem cu mândrie numele cu literă mare.
    În primul rând că presa Românească e la pământ. Posturile de TV şi Radio pe care le mai vizionez şi ascult colcăie de persoane care mai de care mai analfabete, fără pic de respect sau cunoştinţe legate de deontologia profesională a unui Jurnalist. E deajuns să mă uit o oră la Realitatea, de pildă, ca să aud cacafonii de să-mi ajungă pe-o săptămână. E deajuns să citesc presa online ca să văd ştiri fără cap sau coadă interpretate după bunul plac, furate de pe un website, publicate pe altele cu semnături schimbate, e o nebunie. Cred că putem cerne ziariştii adevăraţi care activează la ora asta în România şi n-au să rămână foarte mulţi.
    Ca şi pe vremea când activam în mass-media din Baia Mare, problema a rămas aceeaşi. Lipsa banilor şi, implicit, a coloanei vertebrale. Se pare - şi spun "se pare" ca să nu se simtă cineva jignit (de parcă mi-ar păsa, zău) - că nu există presă LIBERĂ. 
    Jurnaliştii care au un respect faţă de meseria pe care o practică nu rezistă mult în presa Românească. Va fi întotdeauna un moment în care patronul - managerul - sponsorul va veni şi va spune "de ăsta nu te legi, că...". Ei, în acel moment un Jurnalist va rămâne fie fără crez, fie fără slujbă. Cale de mijloc nu-i, nu în meseria asta. 
    Sunt plecat de destul de mult din România şi, desigur, vorbesc la modul general. Chiar şi aşa, aş putea să arăt cu degetul şi să spun nume care încalcă grosolan regulile minime de a fi Jurnalist - dar la ce ar folosi? La dispute inutile şi cuvinte grele aruncate. Poate că cei care se recunosc au să aibă măcar bunăvoinţa să deschidă urechea.
Presa liberă depinde în primul rând de cei care o practică. Jurnalismul nu are nevoie de cenzori, stimabililor, jurnalismul, într-o ţară civilizată se cenzurează singur atât timp cât ştirile se dau conform unor regulilor elementare printre care cele trei surse de verificare! Dar există oare ştiri, dacă ne mai luăm după asta? Nu, există zvonuri, senzaţional şi toată lumea dă informaţii fără verificari în prealabil. Ce să mă mire sutele, miile de ziare online când posturile naţionale dau ştiri drept "bombe" pe care apoi le revizuiesc şi le schimbă după bunul plac? Mai există oare adevăr în presa Românească de azi? Sau suntem o naţie aservită cu o presă aservită? Mii de tabere, fiecare cu micile sau mai marile şi meschinele interese. 
    Mai poate, oare, în România de azi, să existe presă liberă? Putem oare să ne aplecăm asupra "foii de hârtie" şi să scriem fără a mesteca înjurături şi blesteme şi răzbunări printre dinţi? Citesc despre ziarişti care se iau la harţă în mod public cu funcţionari publici, aruncând cuvinte injurioase şi, de cele mai multe ori, acuzaţii fără acoperire. Asta am ajuns? "Sunt mai tare decât tine pentru că sunt jurnalist"? "Sunt mai tare pentru că sunt funcţionar al primăriei"? Nu există transparenţă din nicio parte pentru că nimeni nu vrea transparenţa. Se trăieşte într-un cerc vicios în care o mână o spală pe cealaltă şi dacă nu o spală, scânteile apar şi jurnaliştii se transformă în vidanjori. 
    Nu există mass-media perfectă aşa cum nu vor exista vreodată servicii publice perfecte, guverne perfecte sau perfecţiunea însăşi. Dar atunci când, ca jurnalist, nu tinzi spre perfecţiune, nu te auto-intitula "jurnalist". 
     A fi jurnalist nu înseamnă să scrii sau să fii în slujba unui organ mass-media. Nu înseamnă să ai un blog. A fi jurnalist înseamnă să vrei binele celor pentru care scrii. 


 CREDO-UL JURNALISTULUI 
(Walter Williams, 1906, fondatorul Missouri School of Journalism) 


    CRED ÎN PROFESIA DE JURNALIST


    CRED CĂ O INSTITUŢIE MASS-MEDIA DEPINDE DE  ÎNCREDEREA PUBLICĂ.
TOT CE ŢINE DE MASS-MEDIA E LEGAT DE RESPONSABILITATE. A FACE PRESĂ ÎNSEAMNĂ A FI ÎN SERVICIUL PUBLIC. ACCEPTAREA UNOR ALTFEL DE SITUAŢII ÎNSEAMNĂ TRĂDAREA ÎNCREDERII PUBLICULUI.  


    CRED CĂ A GÂNDI CLAR, A REDA CLAR, PRECIS, CINSTIT SUNT REGULI FUNDAMENTALE ALE JURNALISMULUI. 


    CRED CĂ UN JURNALIST AR TREBUI SĂ SCRIE DOAR CEEA CE SIMTE ÎN ADÂNCUL INIMII CĂ E ADEVĂRAT. CRED CĂ NICI O ŞTIRE NU TREBUIE OPRITĂ ÎN AFARĂ DE CELE CARE AR ATACA BUNĂSTAREA UNEI SOCIETĂŢI. 


    CRED CĂ AR TREBUI SĂ SCRII CA JURNALIST DOAR CEEA CE AI SCRIE CA GENTLEMAN. ATÂT INFLUENŢELE PERSONALE CÂT ŞI INFLUENŢELE DIN PARTEA ALTORA TREBUIE EVITATE. RESPONSABILITATEA PERSONALĂ NU POATE FI EVITATĂ PRIN URMAREA INSTRUCŢIUNILOR DATE DE ALŢII SAU PRIN FOLOASE MATERIALE PRIMITE DE LA ALŢII. 


    CRED CĂ RECLAMA, ŞTIRILE ŞI EDITORIALELE TREBUIE SĂ SERVEASCĂ INTERESULUI PUBLIC. TREBUIE SĂ EXISTE UN SINGUR STANDARD DE ADEVĂR ŞI PURITATE. TESTUL SUPREM AL JURNALISMULUI CORECT ESTE MĂSURA ÎN CARE SERVEŞTE PUBLICUL. 


      CRED CĂ JURNALISMUL CARE REZISTĂ CEL MAI BINE - ŞI ASTA ÎNSEAMNĂ SUCCES - ARE TEAMĂ DE DUMNEZEU ŞI RESPECTĂ OMUL. ACEST JURNALISM ESTE INDEPENDENT. NU ESTE INFLUENŢAT DE MÂNDRIA DE OPINIE SAU LĂCOMIA DE PUTERE. ESTE CONSTRUCTIV, TOLERANT, DAR NICIODATĂ NEPĂSĂTOR. SE AUTO-CONTROLEAZĂ, ARE RĂBDARE, CU RESPECT FAŢĂ DE CITITORI DAR FĂRĂ TEAMĂ. SE RĂZVRĂTEŞTE ÎMPOTRIVA NEDREPTĂŢII. NU SE APLEACĂ ÎN FAŢA  PRIVILEGIILOR  SAU CERERILOR MULŢIMII. CAUTĂ SĂ DEA FIECĂREI FIINŢE O ŞANSĂ ŞI, CU RESPECTUL LEGII, UN SALARIU DECENT ŞI RECUNOAŞTEREA FRATERNITĂŢII UMANE SE POATE FACE ASTA. 


    JURNALISMUL ESTE PROFUND PATRIOTIC DAR PROMOVEAZĂ BINELE INTERNAŢIONAL ŞI ÎNTĂREŞTE PRIETENIA MONDIALĂ - ESTE UMAN, DESTINAT LUMII DE AZI.