Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

"Biet trădător de ţară şi de neam,
Ascultă ce mi-i dat să-ţi prohodesc,
Vom fi din nou, aşa precum eram
Se va-mplini destinul Românesc."

Adrian Păunescu

Bookmark and Share

miercuri, 10 iunie 2009

Dedicat furnicilor

Daca vrei sa dormi bine la noapte, daca vrei ca viata sa curga pentru tine tot asa cum a curs pana acum, fara probleme deosebite, fara sa te ingrijoreze altceva in afara cosului zilnic, taxe, plata gazului, benzina, parcare... opreste-te aici. Pur si simplu fa-te ca nu vezi articolul asta. Poti sa dai clickuri pe alte articole, poti sa-l si evaluezi pe asta cu o stea. Sau cu nici una. Stai deoparte. Daca vrei sa dormi bine la noapte, articolul asta nu e pentru tine.

Dar daca te hotarasti sa citesti mai departe, ai sa iti iei de pe acum raspunderea.
Asta nu e o predica. Vremea predicilor s-a terminat de mult. In plus, nu sunt un preot. Mai mult, nu sunt preotul tau. Vrei sa stii cine sunt? Sunt mesagerul. Sunt pianistul. Gandeste-te la betivul de pe banca, in fata crasmei. Fara dinti in gura. Cel care, cu ochi cleiosi si voce aburind a secarica iti va spune ca stie secretul lumii. Mai bine. Mascariciul din piata publica. Dantuitor si vopsit chip. Un ochi plange, altul rade. Suntem doi, deci. Betivanul si mascariciul. Ce-avem in comun? Sarim in ochii tuturor. Spunem lucruri care dor. Tragem de par. Mormaim in barba.

Si-am sa iti sintetizez acum.

Am un petic de pamant pe care a trait strabunica mea. Mi-o amintesc. Intr-o fusta neagra si camasa alba de in, framantand chirpici pentru casa. Stiu ca esti ATAT de ocupat. De aia nu vreau sa iti pierzi vremea cu literele astea asezate atat de ciudat. Sa-ti spun, scurt, ce imi mai amintesc.

Imi amintesc iernile romanesti. Reci. Cu zapada pana in gat. Verile fierbinti si ciresele cu gust de cirese. Rosiile pe care tata le crestea cu dragoste de eram gelos pe ele. Punea o galeata de balegar la radacina si ale naibii rosii, aveau un miros si-un gust dumnezeiesc. De rosie. Mai nou rosiile au gust de cauciuc. Si sunt mai scumpe.

Strabunicii mei n-au murit de cancer, SIDA, virusi, atac de cord. Colesterol. Asta cand a mai aparut? Strabunica mea a murit de moarte buna. A suspinat de batranete si s-a dus in rai.

Ti-am spus acum cateva articole ca ne vindem tara. Ca o dam celui ce mizeaza mai mult. Si uite c-ai ajuns la vorbele mele. Spatiul mioritic e pictat mai nou in limbi straine. Am sa iti spun un secret. Nu-i tara mai frumoasa decat Romania in toata lumea asta. Iti stiu si raspunsul si-am sa te aprob amar. Pacat ca e locuita. Dar raspunsul nu-i complet. Pacat ca Romanul nu trage un sut in fese alora de traiesc degeaba.



Stii stema Romaniei? A Moldovei? Acvila. Bourul. Au sa ramana doar desene mandre in fruntea unei tari.
Citesc un articol - Padurea Slivut, cea de la Hateg, in care cresc zimbrii, e pe cale sa fie distrusa cu totul. De catre taietorii de lemne. Rezervatie creata in 1958. Au ramas cativa zimbri jigariti. Au sa te intampine la Hateg doar blanurile daca mai rezista pana vin invadatorii. Padurea a incetat sa fie casa animalelor. A fost transformata in barne.







Uita-te bine la padurile din jurul tau. Fa-le poze. Ai o camera video? Foloseste-o. Filmeaza copacii. Florile. Pasarile. Ai copii? Bun, filmeaza-i langa copaci, flori, pasari. S-ar putea sa ramana doar cu atat. Cum ar fi ca intr-o zi sa te trezesti si sa te uiti pe dealurile din jurul orasului, sa nu mai vezi padurea? Nu, nu de ochi. Pur si simplu pentru ca cineva a vandut-o altcuiva.



Iar daca te incapatanezi sa crezi in Petrache Lupu sau Sundar Singh si in profetiile lor, cum ca Romania va deveni raiul pe pamant, ar fi bine sa incepi sa faci ceva. Fiecare pas lasa urme adanci. Americanii au construit site-ul nuclear Hanford in 1940, ca parte a proiectului secret Manhattan Project - acesta le-a adus atunci plutonium pentru prima bomba atomica si pentru cea lansata la Nagasaki. Azi, dupa 69 de ani, culeg rezultatele. Viespile radioactive


Suntem 6,706,993,152 furnici pe Pamant la ora asta.

Vorbim despre un documentar pe care te sfatuiesc sa ai rabdarea - si puterea - sa il urmaresti de la cap la coada. Un documentar despre musuroiul tau si al meu.

Marturisesc ca nu am putut sa il vad pe tot dintr-o rasuflare. Mi-a trebuit mult curaj. Nu prostiile despre egalitate in musuroi, asta mi se pare oarecum deplasat. Nu stiu daca vreodata pe pamantul asta va exista o urma de egalitate intre furnici. O sa existe mereu furnica a mai egala decat cealalta. Astia suntem. Suntem destepti, frumosi, devreme acasa si modesti.



Ai sacrificat cinci minute sa imi citesti aiurelile.
Sacrifica-ti 90 de minute din viata si urmareste documentarul de mai jos. Sunt convins ca ai sa faci precum am facut eu. Am clatinat de zeci de ori din cap si am spus"nu se poate". Mai tii minte "Animale din continente"? Urangutanul, care era din Borneo? Ai sa ai o surpriza. Neplacuta. Ai vazut "Madagascar", filmul de desene animate? Ai sa ai o alta surpriza. 90 de minute de surprize neplacute. Mai precis. Musuroiul tau, asa cum e si cum nu crezi.






HOME - SOS TERRA partea I-a



HOME - SOS TERRA partea a II-a



HOME - SOS TERRA partea a III-a



HOME - SOS TERRA partea a IV-a



HOME - SOS TERRA partea a V-a



HOME - SOS TERRA partea a VI-a



HOME - SOS TERRA partea a VII-a



HOME - SOS TERRA partea a VIII-a