Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

"Biet trădător de ţară şi de neam,
Ascultă ce mi-i dat să-ţi prohodesc,
Vom fi din nou, aşa precum eram
Se va-mplini destinul Românesc."

Adrian Păunescu

Bookmark and Share

vineri, 29 mai 2009

Nostalgia dupa Ceausescu


Sa fim seriosi o clipa. Mi-am petrecut anii copilariei si ai adolescentei in regimul Ceausescu, anii tineretii si ai maturitatii (e o figura de stil, tot am gargauni in cap) in diverse alte regime ce au urmat. Poa' sa vina sa imi spuna cine ce-o vrea, puteti sa scoateti trambitele de argint si sa stati in fata ferestrelor mele sa trambitati cat vreti. Scoateti carpele din lighean si periile de dusumea si n-aveti decat sa le folositi pe pielea mea. Culoarea regimului Ceausescu nu iese. Dar trebuie sa treci de o varsta, sa ti se ia valul de pe ochi, sa stai cu talerele in maini si sa cantaresti "ce-am avut si ce-am pierdut". 


Ce n-am avut. 

N-am avut preturi ridicate pana la cer. E drept, de cele mai multe ori nu aveai ce sa cumperi de banii romanesti. E drept, eram copil si ieseam la coada la doua dimineata pentru lapte, unt si smantana. E drept, am vrut sa cumpar "Shogun" de la libraria de pe Sincai si a trebuit sa iau si doua kile de peste.  Merlucius, spaima Marii Negre. 
Dar am supravietuit. 

N-am avut atata nesimtire. N-am avut atat tupeu. Nu stiam foarte bine ce e un tigan si nu auzisem de "romi". Nici de "rromi". Stiam doar ca bateau din usa in usa, cumparand sticle si borcane. Stiam doar ca erau copii mai tuciurii si mai saraci decat mine, care umblau prin gunoaie. Iar cand mama voia sa ma sperie imi spunea "te dau tiganului". "Nu deschide usa tiganilor".  "Nu da cheia de la gat nimanui". Nu m-a invatat nimeni ca Pisti e ungur si nici nu mi-a spus nimeni sa nu ma joc cu el. Era doar amuzant ca Pisti are accent si zice "sio".

N-am avut atatea scandaluri legate de distributia apartamentelor, pentru ca se construia. Pentru ca orice familie tanara primea un apartament si-un loc de munca. Da, la Tarnovenii din Vale daca nu erai cap de promotie. Sau medic de comuna daca nu aveai pile la partid sau daca nu erai membru PCR.  

N-am avut emisiuni "din dragoste" si nici "reality-show". N-am avut cantece despre/cu  bagabonzi si fatze. Si parca...doar parca nu am avut atatea figuri in cap. Lumea canta ce putea si mai strecura si-un cantec de dragoste intre doua magistrale. Dar erau si cantece despre Mama, Eminescu, Inima. 

Ce-am avut? 

Am avut copilarie. Am avut copilaria aia cruda, cu miros de menta intinsa pe genunchi si cu aroma de fructe nespalate, banane verzi mancate necoapte. Si nu dau pe nimic in lume amintirea portocalei de sub pomul de Craciun. Sau gustul bomboanelor de doi bani atarnate in brad. Am avut pufuleti cumparati calzi, cu un leu, de la chioscul din cartierul Sasar, zahar candel si coji de portocale trase-n zahar si ciocolata. 

Am avut blugii prespalati si ideea inconfundabila ca dincolo de geamurile "SHOP"-urilor e o lume magica a cergilor si Kent-ului pe dolari. Am avut guma-bila cersita si uneori cumparata de la autocarele maghiare/poloneze. Pe care o mestecam doua ore si-o imparteam, cand nu mai avea nici un gust, cu cel mai bun prieten, fara teama sa ia vreun virus. Am avut pateticul "Orasel al Copiilor" construit in Centrul Nou, casute pentru pitici din melacart putred, imputit. Am avut perioada in care macelarul era Dumnezeu si doctorul ii spunea "Tovarase Carnat...tine-mi si mie te rog un kilogram de tacam".  

Am avut padurile neingradite si toate dealurile din jurul Baii Mari, cete de copii mirosind tril de mierla, privelistea de pe Tolvoi Denesh si pungi de plastic alunecand frenetic in concursuri pe derdelus. 

Am avut educatie. Mergeam la scoala si tremuram de frica invatatoarei, mergeam acasa si tremuram de frica parintilor. Peste tot, tremuram sa nu iau o nota proasta. Am fost educat de parinti si dascali cum sa nu-mi suflu nasul pe strada, cum sa nu arunc hartii pe jos, si nu de frica vreunei amenzi, ce stiam atunci de amenzi! Ba chiar am fost invatat sa mananc cu gura inchisa si sa tin corect furculita in mana. 

Am avut carti si am avut acces la carti. Am crescut cu Ciresarii, care n-a fost o carte politica. Am visat sa fiu Winnetou si Old Shatterhand in acelasi timp, pentru ca amandoi erau "misto". Citeam Vlad Musatescu sub patura, la lumina lanternei si desertul preferat era cacao cu zahar.  Imi placea mirosul cartilor vechi; undeva, pe Nicolae Iorga era o biblioteca a copiilor si eram acolo zilnic sa adulmec.

Am avut excursii! Tabere! Navodari era intr-adevar statiunea copiilor si Gradina Botanica din Oradea arata mai bine decat arata azi.. Si, indiferent ce au sa-mi auda urechile, am fost pionier. Si-a fost ceva imens in viata mea, era o mandrie atunci sa fii pionier. Nu stiu, poate ca fusesem atat de bine inoculati, dar tot simt ziua cand mi s-a pus cravata si inelusul acela de plastic. Zambeam, eram clasa a doua, eram pionieri. Pionierul nu avea nimic politic...politichia comunista a inceput mult mai tarziu. 

Am avut dascali neintinati. Am avut dascali neinfricati. Chiar daca trebuia sa cantam "Trei culori cunosc pe lume" la inceputul fiecarei zi de scoala, chiar daca aveam fotografia lui Ceausescu in sala de clasa. Mi-am iubit invatatoarea claselor I-IV. Doamna Stan Ileana. A fost a doua mama,  jumatate din tot ce stiu, ea m-a invatat in patru ani. Au fost oameni adevarati care au pus bazele adultilor de azi. 

Am avut Cenaclul Flacara si asta nu mi-o puteti lua. L-am avut pe Pittis si pe Dem Radulescu, pe Toma Caragiu si pe Amza Pellea. Am avut filme pentru copii, cu copii - Maria Mirabela, Mama, Veronica. Am avut "Toate Panzele Sus" si "Gala Desenului Animat". Arata-mi un film romanesc pentru copii facut dupa '89. Am auzit de Gopo si de Margelatu, iar Sergiu Nicolaescu era erou. N-am avut Emo, am trait fara manele si cantece de prost gust, am invatat sa caligrafiem, am invatat ruseste, dar si engleza si franceza.

Am avut timp sa crestem si sa apreciem fiecare lucrusor care ne intra in viata.