Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

"Biet trădător de ţară şi de neam,
Ascultă ce mi-i dat să-ţi prohodesc,
Vom fi din nou, aşa precum eram
Se va-mplini destinul Românesc."

Adrian Păunescu

Bookmark and Share

vineri, 29 mai 2009

Nostalgia dupa Ceausescu


Sa fim seriosi o clipa. Mi-am petrecut anii copilariei si ai adolescentei in regimul Ceausescu, anii tineretii si ai maturitatii (e o figura de stil, tot am gargauni in cap) in diverse alte regime ce au urmat. Poa' sa vina sa imi spuna cine ce-o vrea, puteti sa scoateti trambitele de argint si sa stati in fata ferestrelor mele sa trambitati cat vreti. Scoateti carpele din lighean si periile de dusumea si n-aveti decat sa le folositi pe pielea mea. Culoarea regimului Ceausescu nu iese. Dar trebuie sa treci de o varsta, sa ti se ia valul de pe ochi, sa stai cu talerele in maini si sa cantaresti "ce-am avut si ce-am pierdut". 


Ce n-am avut. 

N-am avut preturi ridicate pana la cer. E drept, de cele mai multe ori nu aveai ce sa cumperi de banii romanesti. E drept, eram copil si ieseam la coada la doua dimineata pentru lapte, unt si smantana. E drept, am vrut sa cumpar "Shogun" de la libraria de pe Sincai si a trebuit sa iau si doua kile de peste.  Merlucius, spaima Marii Negre. 
Dar am supravietuit. 

N-am avut atata nesimtire. N-am avut atat tupeu. Nu stiam foarte bine ce e un tigan si nu auzisem de "romi". Nici de "rromi". Stiam doar ca bateau din usa in usa, cumparand sticle si borcane. Stiam doar ca erau copii mai tuciurii si mai saraci decat mine, care umblau prin gunoaie. Iar cand mama voia sa ma sperie imi spunea "te dau tiganului". "Nu deschide usa tiganilor".  "Nu da cheia de la gat nimanui". Nu m-a invatat nimeni ca Pisti e ungur si nici nu mi-a spus nimeni sa nu ma joc cu el. Era doar amuzant ca Pisti are accent si zice "sio".

N-am avut atatea scandaluri legate de distributia apartamentelor, pentru ca se construia. Pentru ca orice familie tanara primea un apartament si-un loc de munca. Da, la Tarnovenii din Vale daca nu erai cap de promotie. Sau medic de comuna daca nu aveai pile la partid sau daca nu erai membru PCR.  

N-am avut emisiuni "din dragoste" si nici "reality-show". N-am avut cantece despre/cu  bagabonzi si fatze. Si parca...doar parca nu am avut atatea figuri in cap. Lumea canta ce putea si mai strecura si-un cantec de dragoste intre doua magistrale. Dar erau si cantece despre Mama, Eminescu, Inima. 

Ce-am avut? 

Am avut copilarie. Am avut copilaria aia cruda, cu miros de menta intinsa pe genunchi si cu aroma de fructe nespalate, banane verzi mancate necoapte. Si nu dau pe nimic in lume amintirea portocalei de sub pomul de Craciun. Sau gustul bomboanelor de doi bani atarnate in brad. Am avut pufuleti cumparati calzi, cu un leu, de la chioscul din cartierul Sasar, zahar candel si coji de portocale trase-n zahar si ciocolata. 

Am avut blugii prespalati si ideea inconfundabila ca dincolo de geamurile "SHOP"-urilor e o lume magica a cergilor si Kent-ului pe dolari. Am avut guma-bila cersita si uneori cumparata de la autocarele maghiare/poloneze. Pe care o mestecam doua ore si-o imparteam, cand nu mai avea nici un gust, cu cel mai bun prieten, fara teama sa ia vreun virus. Am avut pateticul "Orasel al Copiilor" construit in Centrul Nou, casute pentru pitici din melacart putred, imputit. Am avut perioada in care macelarul era Dumnezeu si doctorul ii spunea "Tovarase Carnat...tine-mi si mie te rog un kilogram de tacam".  

Am avut padurile neingradite si toate dealurile din jurul Baii Mari, cete de copii mirosind tril de mierla, privelistea de pe Tolvoi Denesh si pungi de plastic alunecand frenetic in concursuri pe derdelus. 

Am avut educatie. Mergeam la scoala si tremuram de frica invatatoarei, mergeam acasa si tremuram de frica parintilor. Peste tot, tremuram sa nu iau o nota proasta. Am fost educat de parinti si dascali cum sa nu-mi suflu nasul pe strada, cum sa nu arunc hartii pe jos, si nu de frica vreunei amenzi, ce stiam atunci de amenzi! Ba chiar am fost invatat sa mananc cu gura inchisa si sa tin corect furculita in mana. 

Am avut carti si am avut acces la carti. Am crescut cu Ciresarii, care n-a fost o carte politica. Am visat sa fiu Winnetou si Old Shatterhand in acelasi timp, pentru ca amandoi erau "misto". Citeam Vlad Musatescu sub patura, la lumina lanternei si desertul preferat era cacao cu zahar.  Imi placea mirosul cartilor vechi; undeva, pe Nicolae Iorga era o biblioteca a copiilor si eram acolo zilnic sa adulmec.

Am avut excursii! Tabere! Navodari era intr-adevar statiunea copiilor si Gradina Botanica din Oradea arata mai bine decat arata azi.. Si, indiferent ce au sa-mi auda urechile, am fost pionier. Si-a fost ceva imens in viata mea, era o mandrie atunci sa fii pionier. Nu stiu, poate ca fusesem atat de bine inoculati, dar tot simt ziua cand mi s-a pus cravata si inelusul acela de plastic. Zambeam, eram clasa a doua, eram pionieri. Pionierul nu avea nimic politic...politichia comunista a inceput mult mai tarziu. 

Am avut dascali neintinati. Am avut dascali neinfricati. Chiar daca trebuia sa cantam "Trei culori cunosc pe lume" la inceputul fiecarei zi de scoala, chiar daca aveam fotografia lui Ceausescu in sala de clasa. Mi-am iubit invatatoarea claselor I-IV. Doamna Stan Ileana. A fost a doua mama,  jumatate din tot ce stiu, ea m-a invatat in patru ani. Au fost oameni adevarati care au pus bazele adultilor de azi. 

Am avut Cenaclul Flacara si asta nu mi-o puteti lua. L-am avut pe Pittis si pe Dem Radulescu, pe Toma Caragiu si pe Amza Pellea. Am avut filme pentru copii, cu copii - Maria Mirabela, Mama, Veronica. Am avut "Toate Panzele Sus" si "Gala Desenului Animat". Arata-mi un film romanesc pentru copii facut dupa '89. Am auzit de Gopo si de Margelatu, iar Sergiu Nicolaescu era erou. N-am avut Emo, am trait fara manele si cantece de prost gust, am invatat sa caligrafiem, am invatat ruseste, dar si engleza si franceza.

Am avut timp sa crestem si sa apreciem fiecare lucrusor care ne intra in viata.




joi, 28 mai 2009

Raspuns unui articol

Domnisoara Eva Iova, romanca din Jula, Ungaria, publica in "Necenzurat" un articol intitulat "De ce îi urâm pe românii din România?"

Stimata Eva Iova, 

Fiecare roman isi alege singur drumul conform dorintelor si posibilitatilor. Citesc cu oarecare mila "of"-ul si simt nevoia sa iti deslusesc cateva lucruri, chiar daca, de data asta, nu au sa iti convina dumitale.  

De ani de zile, de cand ma stiu eu, a existat o raca intre unguri si romani. Categoriseste-o dumneata cum vrei  - Ardeal, mandrie nationala, mandrie teritoriala, mancare mai buna. Nu cred ca e cazul sa deschidem aici lista de cuvinte peiorative existente in limba maghiara la adresa romanilor si nici invers.

Nici nu are sens sa ne ocupam de problemele istorice teritoriale, "da Ardealu', na-ti Ardealu", ba e-al meu, ba e-al tau. N-au ajuns altii mai destepti la o concluzie, nu vad de ce-am ajunge noi in doua vorbe. 

Dar mi s-a umplut gura de calti si urechile cu smoala citind aberatii. Afirmi ca guvernul roman nu are grija de 'mneta? Pai esti in Ungaria! Guvernul roman nu e in  stare sa aiba grija de maturatorul roman din fata Senatului sau de moldoveanul din Chisinau, ai vrea tratament special? Sute de mii de romani cu sau fara pregatire, cu sau fara ani de educatie au ales calea pribegiei tocmai datorita miserupismului guvernului roman. Spui cu atata patos ca te simti abandonata...Stimabila domnisoara, asta e destinul celor care isi parasesc tara. Se simt abandonati si ai nimanui si romanul cu atat mai mult cu cat ii bate doina in suflet. 
 
In continuare aberezi!

Nu inteleg de unde pana unde pierderea traditiilor romanesti? Unde iti tii traditia, pe vreo ulita, de toata lumea calca peste ea si o prafuieste? Daca iti dispare traditia, domnisoara, inseamna ca atatia bani dai pe ea, atat de mult te intereseaza sa o pastrezi. Nu te pune nimeni sa uiti poeziile lui Eminescu indiferent in ce colt al lumii te-ai afla si poti fredona "Tatal Nostru" in romaneste sub un bolovan, nu iti trebuie o cladire speciala pentru asta. Si mai esti si la doi pasi de "Tara Muma", daca tii neaparat sa auzi o rugaciune in neaos grai romanesc, ai biserici romanesti la doua ore distanta. 

La gradinitele romanesti din  Ungaria copiii recita "Talpra Magyar" sau " Az A Szep" si te deranjeaza ? Pai a cui vina e, Gurita? Cine-i invata ce sa recite? Ca ma indoiesc ca vine Saguna sau Avram Iancu.  Cine e ala care ii invata sa spuna Jó reggelt in loc de Buna dimineata? Daca esti in Ungaria, inveti ungureste. In America inveti engleza americana. In Romania limba ROMANA.  Asa-s scolile. Asa-s tarile. Astea-s culturile. Te adaptezi sau mori. Sau te duci acasa.  

Mai spui ca ii urasti pe Romani pentru ca au sa vina sa iti ia slujbele? Mai degraba au sa vina  sa iti ia slujbele, "deschide urechea bine, sa vedem, ghicesti au ba"? Chinezii!  Putini valahi au sa aleaga drumul pribegiei pe teritoriu maghiar tocmai datorita "tratamentului special" pe care l-ar primi acolo. 

Domnisoara, nu poti sa stai cu dorsalu' in doua luntri, sa ma ierti, daca iti mai amintesti de proverbul asta romanesc, dar daca nu, am sa incerc sa ti-l traduc in maghiara. 
Nu poti sa stai in tarisoara pe care ai ales-o si sa te bati in piept cum ca ai complexe de inferioritate. Am batut ani de zile partile de vest ale tarii, am prieteni maghiari, dar trebuie sa recunosc ca, intr-un punct al vietii mele, m-au deranjat satele de langa granita cu Ungaria, regiunea Timisoara, Oradea, Satu Mare, sate intregi cu romani (cu numele) care nu stiu sa vorbeasca romaneste! Cum vine asta? Ce fel de complexe ar trebui sa aiba romanii, in tara LOR? Cum ar putea trai un roman in Ungaria fara sa vorbeasca ungureste? 

Guvernul Ungar ar trebui sa deschida urechea la complexele dumitale, Guvernul Roman ar fi trebuit sa nu faca atatea concesii UDMR fara a primi lucruri similare in schimbul celor oferite - limba maghiara in invatamant, justitie, administratie locala, segregarea institutiilor de invatamant? Vorba lui Santini, "Imbecilii care ne guverneaza". 

Si-mi amintesc: 

"Nu intreba ce poate face tara ta pentru tine, ci ceea ce poti face tu pentru tara ta". 
John F. Kennedy. 

marți, 26 mai 2009

KAKALARYY

Am primit deunazi un e-mail prin care eram invitat sa citesc o scrisoare deschisa "Cocalarilor". Scrisoarea e semnata Mihai Bendeac. O puteti vedea AICI

 Eu, unul, nu vad sensul unei asemenea scrisori si am sa explic de ce si cum.

 Dar dati-mi voie sa ma ocup oleaca de acest "cocalar". Cocalarul e o primata nobila, s-avem pardon. La fel ca in orice evolutie, si cocalarului ii lipseste "veriga" de legatura. Stie toata lumea ca o fiinta umana normala a incercat si incearca sa evolueze, de la Homo Ergaster la Homo Sapiens. Veriga ce ii lipseste insa cocalarului e tocmai cea din varf - Homo Sapiens. Trebuie sa intelegem ca nu e vina cocalarului - pur si simplu evolutia lui s-a blocat la Neanderthalensis. 

Si nici nu e o chiar atat de mare problema. Cocalarul si-a insusit notiunile de baza ale existentei. Stie ce e aceea roata, foc, troc. De aceea e musai sa-l situam deasupra lui Homo Ergaster. Umbla uneori in doua picioare, are un apetit sexual sanatos deci a trecut de stadiul Homo Erectus. Ii plac florile - asta se poate baga usor de seama si e un lucru bun! De aici deducem ca dragul cocalar aproape a ajuns si la stadiul Homo Floresiensis. Un sigur amanunt - problema lui Floresiensis e ca avea cel mai nedezvoltat creier pe scala "Homo". Dar a trait, da? 

Cocalarul a invatat sa foloseasca unelte, dar - datorita, cum spuneam, dimensiunii creierului, are memorie scurta. 

Pe masculul cocalar, asta il duce, vizibil si conform legii evolutiei, la atrofierea unuia dintre membrele superioare. Folosind foarte des in miscari de frictiune doar unul din membrele superioare in contact cu membrul inferior mijlociu, exista cocalari masculi cu dreapta, respectiv stanga atrofiata. Trebuie facuta o paranteza aici, exista cocalari masculi - raritati, dar exista! - care folosesc ambele membre superioare in stimularea prin frictionare a membrului mijlociu inferior. Asta insa duce la o extenuare rapida si prin urmare disparitia subita a acestui gen. 



Tot datorita memoriei scurte si a timpului foarte limitat de uzaj al uneltelor, cocalarul - indiferent de sex - retine doar anumite actiuni si expresii, aceasta ducand la un limbaj limitat, insotit mereu de gesticulari. Exemple: 

"Bling, Armani, BMW, Ciocane, Sucar, Manea, Ciocate, Bluji, Manea, Adidas, celular, bani, Manea,  pistol, lant, pitbull, opa dillele lalaia lalai la, japka, dolarei, jaga, ninja" As fi vrut sa inchei cu "etc", dar lista nu e atat de lunga incat sa merite un "etc" la final. 

Cocalarul are probleme de suflet (Auuuuuuuuuuuu, inima meaaaaaaaaaaa), mai putin de existenta. Aceasta teorie se numeste "Dolce Far niente" si il influenteaza pozitiv pe cocalar, dandu-i timpul necesar de a se ocupa in mod frecvent de aspectul exterior si despaduchere. Din pacate cocalarul vorbeste foarte putin limba romana - doar cuvinte vitale (apa, glojdeala, fasole/pasula, cartofi, curechi - vezi mai sus) si aproape deloc limbi straine. De aceea, insistenta unor organizatii internationale de a pune semne in limba germana in locurile de adapat si curatat ale cocalarilor mi se pare neavenita. Nici unul nu ar intelege "Eine Laus Dein Tod". 

Cocalarii umbla in cirezi.

Cocalarul are simtul auzului foarte dezvoltat si receptiv. Nervii optici de asemenea, dand aspectului exterior o forma inconfundabila, cu urechi supradezvoltate si ochi iesiti din orbite. Majoritatea cocalarilor aud doar sunete de o frecventa relativ joasa datorita cantecelor de trib pe care le compun si le asculta intre ei. Nu sunt obisnuiti cu frecvente inalte si asta e un lucru demn de retinut in cazul in care, in padure sau la munte, intalniti o cireada de cocalari. Este bine sa aveti la dispozitie ceva care sa produca sunete inalte - opereta, opera (evitati basii si baritonii) ii va goni de indata.  


Pentru a-si proteja creierul, cocalarul are o grija deosebita de podoaba capilara, incercand sa o acopere bine de tot cu creme si geluri. In acest fel, parul este bine lipit de partea superioara a craniului, nelasand caldura sa se risipeasca si contribuind la circulatia aerului in interior. Fara aceste creme, creierul cocalarului risca sa se supraincalzeasca in timp record. 

Sa revenim insa. De ce nu e potrivita scrisoarea lui Mihai Bendeac? 

1. E SCRISA. E drept ca majoritatea cocalarilor recunosc si reproduc litere, cuvinte si propozitii (nu mergem pana la fraze) dar nu reusesc sa citeasca si sa scrie in limbajul de zi cu zi. Este foarte greu pentru un cocalar sa varieze vocalele (exemplu, folosirea vocalei A dupa vocala O ii poate da un atac de cord). Totodata, cocalarul nu reuseste sa inteleaga vocala I si o va inlocui in mod frecvent cu Y (exemplu, Andrey, Myhay, Marya, Puy Myc etc). Cocalarul foloseste consoana H in locuri diferite de cele normale si inlocuieste in mod frecvent consoana C cu K (exemple, kred, deokeat, klasa, kel). 

2. E SCRISA in limbaj evoluat de Homo Sapiens, necontinand elemente importante ale limbajului cocalar necesar (vezi mai sus). 

Nu am pretentia sa reusesc sa scriu o scrisoare destinata triburilor de cocalari pentru ca nu am studii in acest sens. Sunt convins ca vor aparea in curand dictionare, atat de importante in stabilirea comunicarii cu aceasta rasa. Totusi, pentru ca as vrea sa ii conving pe cocalari de totala mea afectiune si prietenie, am sa incerc sa incropesc o propozitie pentru ei si am sa inchei totodata cu unul din cantecele lor de trib (doar exemplu). 

Kakalarule (schimbat aici O in A - vezi mai sus explicatia)
 Ya Blyngu' , BMWu' , Maneaua shi pleaka draku'! 



duminică, 24 mai 2009

Romania, tara...cui?

Am avut mereu incredere in Televiziunea Romaneasca. Intr-o parte a ei, ca sa fiu mai precis. M-am uitat intotdeauna cu placere la emisiunile lui Mircea Badea, il stimez pe Mircea Radu Aurelian care STIE televiziune dar face o emisiune de audienta. Nu sunt nici pro nici contra Andreei Esca - orice moderator / crainic are parti bune si rele.

Dar trebuie sa marturisesc ca am fost de partea Antenei 1. PRO TV este si va fi o televiziune comerciala atat timp cat are audienta, si nu discutam despre cat la suta din romani vizioneaza X sau Y post. Nici macar nu am de gand sa critic azi. Mi-e simplu gura plina de amar .

Unde mergem, Romania? Acum ani era o placere sa te duci intr-un sat romanesc. Si pentru a fi mai precis, ca sa vorbesc din ceea ce stiu doar, era o placere sa te duci intr-un sat din Maramures. Acum cativa ani exista port popular, exista traditie, portile maramuresene se deschideau daca aveai nevoie de un pahar cu apa. Exista agricultura si, din cate imi amintesc, tara era a Romanilor.

Si (ne) vindem din greu. Stiu pe cineva care stie pe cineva care a auzit de la cineva cum ca mai mult de jumatate din pamantul romanesc e instrainat deja. Oameni de afaceri din afara si-au deschis firme in Romania, cumpara pamanturi ieftin si le vand pe bani grei companiilor straine. Din daci liberi vom ajunge chiriasi. Cum sa nu ma apuce disperarea? A trebuit sa imi scotocesc memoria ca sa dau de-un proverb de-al nostru, ros de vant: "Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta". Nu stiu cat mai e de valabil, nu stiu cat aur mai poarta in carca tarisoara asta, dar nu-mi miroase a bine. 

CIA - si vorbim despre site-ul Central Intelligence Agency, nu de vreo facatura, specifica in World Factbook - nu bag mana in foc, cat de certa e sursa asta. Dar..ce spune CIA despre Romania - cateva puncte importante (retineti anii din paranteze, deci cifrele sunt...depasite):

Datorie externa:
$92.76 miliarde (31 Decembrie 2008 est.)

Petrol - productie:
112,400 bbl/day (2007 est.)
Petrol - consum:
238,200 bbl/day (2006 est.)
Petrol - export:
125,200 bbl/day (2005)
Petrol - import:
219,000 bbl/day (2005)

Deci producem 112, importam 219,  apoi consumam 238 si exportam 125? Cineva imi explica si mie cum vine asta?

Cat despre ce fel de tara suntem din punct de vedere al meseriilor :

Forta de munca:

agricultura: 29.7%
industrie: 23.2%
servicii: 47.1% (2006)

As intelege daca turismul ar dudui, dar nu e chiar asa. Toata lumea, se pare, vrea sa ofere servicii, dar mai putina productie. Si revin la satele maramuresene, pe-un picior de plai, pe-o gura de rai, unde intr-o vreme productia si agricultura erau in toi. Suntem pe plaiurile astea de dinainte de Burebista, de pe vremea Getilor care traiau - ia bagati bine la cap! - si in Campia Panonica. Avem niste anisori la activ in care am trait si-am mancat si-am avut neste traditii. Intrarea in Europa ne da peste cap. N-am invadat in toata istoria noastra popoare asa cum ne-am hotarat sa facem in ultimii 20 de ani. N-am luat niciodata atatea exemple proaste cum suntem indemnati  sa o facem in ultimii 20 de ani. Romanul si-a suflecat manecile in fiecare an, a scuipat in palme, si-a baut primu' paharut de horinca facandu-si cruce si-a bagat cutitul in gatlejul porcului. Narile imi adulmeca si acum mirosul de porc parlit "ca la tara". Dar Europa ne primeste - mai mult de nevoie - si ne da ceva in schimb - anestezierea porcilor. Ah, si aparatul de asomare, undeva la 3-4000 de Euro. Asa e, daca vrem progres, o sa anesteziem porcu', o sa schimbam productia pe servicii si, ce e mai ingrijorator, cultura pe gunoi. Am crezut ani de zile ca Antena 1 e o televiziune cu coloana vertebrala. Am sperat ca macar niste jurnalisti in "Bucale" au sa ramana impartiali, devotati si, mai ales, gardieni ai culturii si sufletului romanesc. Dar m-am inselat. Atunci cand manelele ajung sa fie difuzate pe un post ca si Antena 1, situatia e grava. Atunci cand "Fernando de la Caransebes" ajunge in Romania sa faca reclama la "Peugeot" si "Otter" cu "hit"-ul sau si 30 de persoane trecute de prima tinerete se batzaie in direct in ritmurile periculoase ale unei manele, pline de dezinvolt, cand insusi moderatorul isi clatina capul a aprobare la miraculosul "sunet al muzicii" - ceva e putred. Ceva e trist. Antena 1, nu te mai iubesc. Plec inapoi pe paduri. Ai, cutit, cutit, cutit...De tri ori te-am ascutit...La tocila pe chetroi...Sa tai capu' la ciocoi...



luni, 11 mai 2009

Probleme VITALE

Hai sa ne intelegem de la inceput. Sunt un tip care a trecut prin destul de multe de la o varsta frageda si pot sa spun ca am o oarecare experienta a vietii - data de bancile scolii, de bancile facultatii, de bancile din parc, de dansat "fox" in discoteci pe piesele lui "Fancy" si "Joy" si asa mai departe. Deci, undeva, intr-un coltisor indepartat si intunecat al craniului meu mai exista o bucatica de creier care incearca din rasputeri sa isi faca datoria de la prima raza de soare si pana...ati inteles ideea.

Una din placerile de dimineata e sa iau la frunzarit eterul si sa vad daca mai am o sansa sa fiu viu in ziua care incepe. Adica - simt asta numai eu? - problemele lumii si ale timpului in care traim par sa se inmulteasca pe zi ce trece. Si nu neaparat toate mi se par normale. Ok, razboiul. Asta e anormal prin definitie, incerc cateodata sa ma conving ca nu suntem musuroaie de furnici manate de instinct dar se pare ca...Asa ca de dimineata verific - Coreea de Nord nu s-a suparat rau de tot, daca rusii sunt tot acolo unde ii stiu, la un hardau de vodca, americanii se autoconving ca inca sunt in cautare de teroristi - care se transforma acum, incet, in cautare de pirati nigerieni, ca, deh - Obama a afirmat ca scoate trupele din Iraq pana in 2010. Daca se termina razboiul din Iraq, americanii au nevoie de un alt razboi ca sa isi poata suporta industria producatoare de armament. Oportunitatea? Infricosatorii pirati nigerieni, care imi amintesc cu duiosie de haiducii lui Pintea, cu mica deosebire ca negrisorii astia au automate in loc de flinte si oaresceva barci sub fund.
Stai, ia-o incet, stiu ca deja ai comentarii, dar le poti lasa dupa ce termini de citit. Normal ca "cineva" trebuie sa ia atitudine impotriva piratilor. Ce naiba! Incepe sa se puna pe picioare o coalitie internationala, dar pana atunci americanii nu au sa stea degeaba. Noua arma impotriva "teroristilor" marii este USS Freedom.


USS Freedom nu-i o barcuta de hartie. E un vas high-tech si unul dintre cele mai rapide vase al Marinei americane. Unii ii spun "Corvette", pentru ca atinge viteze de pana la 45mph (72 km/h).

Cam aici au inceput sa fie "mutati" banii industriei americane, se pare. Ei, acu' daca musai sa se iasa din Iraq, sa se iasa! Dar sa stim si noi! Ca oricum sunt atat de multe lucruri pe care e imposibil sa ni le imaginam - cu atat mai putin sa le credem. America e in recesiune, aud asta de o gramada de vreme. Practic, tot globul e in recesiune. Si asta o aud de ceva vreme. Dar sunt niste chestii care ma pocnesc dureros pe sinapse. Facem abstractie de asigurarea medicala a americanilor care - platita luna de luna, te poate aduce la sume fabuloase care oricum n-au sa acopere cheltuielile de scoatere ale unei masele (exagerez, dar e pe-aproape). In timpul in care un escroc trage o teapa de milioane de dolari asigurarilor medicale si pe urma are protectia FBI pentru ca marturiseste...(!), o femeie din Florida pastreaza trupul mamei decedate in casa pentru a putea incasa $200.000 in asigurari medicale...errrr...post-mortem, ei bine, in tot acest timp - fiti foooooooaaaaaaaarte atenti...pe durata a 6 ani, 9 pacienti - aceiasi 9 pacienti, 8 din Austin, Texas si unul din Luling, Texas - au facut aproape 2700 "vizite" la spital, la Urgenta. Mai precis, 2678 de internari la Urgenta in 6 ani pentru 9 oameni. Asta inseamna cam 50 de internari pe an pe cap de om. Daca pui la socoteala cam $1000 de dolari per vizita, uite cum s-au dus aproape 3 milioane de dolari!

Dar ce conteaza, sunt niste treburi atat de minore care palesc fata in fata cu stiinta. Vorbeam la inceput de razboaie, de saracie si recesiune, am trecut pe la escrocherii la drumul mare - sau la ulita - etcetcetc. Subiecte sunt destule. Ceea ce ma mira este ca, atunci cand ar fi atat de multe de facut pentru Terra asta pe care ne-am aciuiat si pe care, mai nou, nu stim ce sa facem si cum s-o distrugem, savantii - dupa ce proiectul "Black Hole" de sub Elvetia si Franta a fost trecut sub tacere de nu se mai stie daca nu cumva proiectul a si reusit si suntem digerati incet din interior - savantii, spuneam, au muncit din greu niste anisori pe niste fonduri nu tocmai minore ca sa poata afirma cu certitudine ca albinele isi schimba creierul pentru a evita criza de "Mid-Life".

In acest moment capul mi-a explodat, calculatorul scoate scantei si am nevoie de doua milenii departe de lume.




joi, 7 mai 2009

Muzica ICE - Noua moda!

In fiecare zi mai vezi - sau mai auzi - cate una...nu pot decat sa imi iau mana dreapta de cot cu mana stanga si sa imi fac o cruce mare cat fereastra bisericii din Surdesti. ICE - Immigration and Customs Enforcement - a mai scos una. Dupa milioane de dolari cheltuiti cu ziduri la granita cu Mexicul, caini dresati, santuri, camere inteligente, patrule ale cetatenilor si alte trucuri care..se pare ca nu dau rezultatele scontate, ICE a cheltuit inca niste banuti si a scos un CD in spaniola cu "corridos" - cantece populare mexicane - intitulat "Migra Corridos". Migra nu e decat numele peiorativ dat de mexicani pentru ICE.

Nu pot spune ca ma dau in vant dupa cantecele mexicane si indeosebi dupa "corridos" - unele suna ca niste manele proaste de-ale noastre (redundant?) - dar se zice ca piesele puse pe CD-ul asta sunt, pe undeva, atragatoare, desi asta e mai mult o traducere din topor a expresiei americane "catchy".

ICE a mai cumparat si niste prime-time la televiziunile si posturile de radio de la nordul granitei cu Mexico si s-a apucat sa difuzeze cantecelele astea...bineinteles, fara sa se spuna cine si in ce scop le-a "produs". Se pare ca mexicanii au avut impresia la inceput ca propriul lor guvern a compus piesele astea ca sa ii tina in tara. Jose Gasca, managerul radioului La Zeta din Morelia, Michoacán, le-a spus celor de la AP ca, daca ascultatorii ar sti ca mesajul vine din partea celor de la Border Patrol, “s-ar simti urmariti de Immigration pana si in propria lor tara.”

Atragatoare? pai sa vedem...

Migra corridos se incheie inevitabil cu moarte si cu familii despartite. In cantecul “Veinte,” se canta despre o calatorie periculoasa spre nord, in care cativa mexicani mor de sete in desert, cu picioarele distruse de atata mers. Abelardo isi vede varul murind de sete in desert in cantecul "El Más Grande Enemigo." si decide sa se intoarca in Mexic pentru a-l inmormanta asa cum se cuvine si asa cum i-a promis: “Daca Dumnezeu imi ia viata, sa mi-o ia in iubita mea tara.”

In "En La Raya," un tanar povesteste despre prietenul sau care moare en la raya (pe granita) si trebuie sa faca o cruce din crengi. Odata ce vede crucea, curajul de a se intoarce acasa ii revine si jura sa nu mai incerce vreodata sa ajunga in US, ca sa nu mai vada alte "crosses on the border."